De-atâta vânt, cât am bătut
Pe toată cărarea vieţii;
Tot ce-am trăit, am şi pierdut,
Frumoşii ani, ai tinereţi,
Când eram, doar o copilă
Fără de grijă şi nevoi,
Nu ştiam ce-nseamnă milă
Şi nu mă temeam de ploi,
Am fost tânără, frumoasă
Ca o zi de sărbătoare,
Şi cu, dorul, de- acasă
Am plecat în lumea mare,
Anii, au trecut, de-a rândul
M-am văzut şi măritată,
Bucuros, mă bate gândul,
Să mai fiu, tânără fată;
Să-mi port anii, cu mândrie
De nimic să nu am teamă,
Să trăiesc doar poezie,
La cuvânt, să-i fiu o ramă.
Getuţa Zecheru__02__07__2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu