Durerile mele

Eu plîng pentru ce mă doare

Nu să mă pun la adăpost

Nici nu mă plîng la întîmplare,

Dar cînd plîng o fac cu rost!

Altora, doar li se pare

Că am suflet patriot

Dar adîncul tot mă doare,

Ca să fac ceva nu pot!

Că sunt mic și sunt nevolnic

Port cu mine-un handicap

Pentru țară mă simt vrednic,

Din durerea-i cum s-o scap?

Plîng și eu cum pot, cu sinea

Cînd mă rog la Dumnezeu,

Să scap de boală, omenirea

Ca să ne mîntuim de rău!

Cînd mai văd cîte-un nevrednic

Că se plînge pentru țară

Mă cuprinde un gînd nevralgic,

Mai, că l-aș zvîrli afară!

N-am puteri să dărîm case

Că-s mic și neputincios

Simt durerea pînă-n oase,

Dar am suflet credincios!

Și trăiesc doar cu speranța

Într-o viață mai decentă

Țărișoara să-nflorească,

Nu, să fie dependentă!