Cînd drumul am luat în poezie,
M-ai învățat, că el îmi va fi scut
Și-am început de-atunci, a scrie!
Mi-ai fost mentor, dar și călăuză
Ducîndu-mă de mînă în cuvînt
Alte ori, mi-ai fost chiar muză,
Ca să mă aștern, așa cum sunt!
Am învățat să port în mine
Dragoste de țară și pe Dumnezeu,
Să scriu curat și tot ce se cuvine
Și se găsesc săpate în sufletul meu!
Nicicînd, să nu mă las pătruns
De vorbe aruncate cu ocară
Să-i iert pe toți și îndeajuns,
Să-mi fie versul primăvară!
Ai fost și ești cuvînt fără sfîrșit
În toate cîte azi mă înconjoară
Lîngă tine poezia am desăvîrșit,
Mi-ai fost temei, pentru întîia oară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu