Și nu ne pasă că o doare
Știm doar că e mirositoare,
Dar ea pînă la urmă moare!
Nu-i primărară cu o floare
Dar nici grădini înfloritoare
Și de aceea cînd răsare,
Ea ne aduce-o veste mare!
Se bucură și mîndrul soare
Cînd vede floarea cum apare
Și strălucește tot mai tare,
Zîmbind la floarea din cărare!
Să nu mai rupem nicio floare
Care se bucură-n cărare
Sub mîngîierea de la soare!
Că sus pe cer soarele moare
Din prea multă supărare
Cînd rupi a primăverii floare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu