Stihuri de fată dragă

Mi-e dor de
Versul tău căprui
Privire înflorită,
*
Că,-n plîns e
Floarea gîndului,
Ruinelor căzută.
*
Mă doare
Inima albastru
De doruri înstelată,
*
De s-a vîntit
Gîndul sihastru,
De-o aripă în poartă.
*
Şi ochii tăi
De goluri încărcaţi
A cerului ferestre,
*
Adînc înfipţi
În suflet nasc,
Cărări celeste,
*
Mi-e dor de
Gura ta arzîndă,
Pe buzele uscate,
*
Sărutul tău
Nemăsurat
Trezind numai păcate!