Pe gînduri de mult căzută
Ascult, tic-tacul, dintr-un ceas
Şi muza din nou, să erupă !
Adun cuvinte la-ntîmplare
Şi le-aştern curat pe hîrtie
E noapte. Nimic nu mă doare,
Atunci cînd sunt în poezie !
Condeiul, alege un vers
Şi sufletul meu se destramă
Sunt singură, parcă în Univers
Cînd scriu de nimic nu am teamă !
Stau şi mă-ntreb: de unde vin?
Atîtea cuvinte scrise citeţ,
Cînd sufletul meu, e-atît de puţin
Dar, în poezie nu are preţ !
Stau la masa mea tîrziu
Şi gîndul aleargă întruna
Pe hîrtie atunci cînd scriu
Aud cum recită, mîna !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu