Pamflet

Eu te iubesc, bărbate știi prea bine
Dar ai uitat, așa cum faci mereu
Și ziua-ndrăgostiților cînd vine,
Ești cam departe de sufletul meu!

Uiți și cum se face dimineață
Dar, te trezești flămînd la patul meu,
Uiți că mai exist în a ta viață
Și mă înșeli cu sticlele la greu!

Cînd ne-am luat erai mai dezghețat
Ai uitat de-atunci și ziua-aceea;
Că frigiderul nostru are termostat,
Tu uiți mereu, asta era ideea!

Nu știu cum faci, dar îți aduci aminte
Toate datoriile pe care le-ai făcut
Cînd vii la mine cu pioasă rugăminte
Din anii mei să-ți dau cu împrumut!

Mă amețești cu vorbe calde de iubire
Cînd vrei ceva și eu nu pot să-ți dau
Apoi mă-mbraci în dura ta privire
Gonindu-mă afară de parc-aș fi babau!

Ți-am dat, pînă și haina de pe mine
Ți-am șters chiar și bocancii de noroi
Era de datoria mea și se cuvine,
Să-mi dai și tu, împrumutul înapoi!

Mai uit și eu, dar asta nu se pune
La socotelile pe care le-am avut
Atunci cînd am vegheat să-ți fie bine,
Tu ai uitat de-atunci și asta m-a durut!

Ce-aș putea să fac, ca să mai sper
Tu n-ai fost niciodată recunoscător
M-ai aruncat de pe pămînt la cer
Și-așa vei face și în viitor!

Oricît am încercat să te dezvăț
De prostul obicei pe care-l ai
Pe mine niciodată n-ai pus preț,
Cu toate astea vrem să facem rai!

Eu te-am iubit mereu, așa cum ești
Și te-am purtat în gînd fără regrete
Nu ți-am cerut să spui că mă iubești,
Dar poate ai s-o faci de Dragobete!