Cântec de fată dragă

Cântec de fată dragă
(parodie muzicală, aşteaptă compozitor;
eventual, adaptări) 

Sunt o fată dragă, de-aici de la Brăila
Cu Dunărea în sânge m-am născut!
Dar am iubit mereu şi muntele Găina
La măritat de-am fost, nimeni nu m-a cerut.

Refren
Fată dragă, fată dragă
Ce te-ai măritat, degrabă
O vară de zăboveai,
Cu un Moţ, te măritai.

Acolo, aş fi vrut, să-mi fac o casă
La umbra brazilor în cântec de tulnic!
Dar nimenea nu m-a cerut mireasă,
De dor de munte ce mai pot să zic?

Refren
Fată dragă, fată dragă
Prea te-ai măritat, în grabă
O viaţă de mai stăteai,
În Ardeal, te măritai.

Simt muntele în mine cum respiră
Şi dorul lui în gând îşi face loc!
O singură dorinţă am şi nu mă miră
Cât oi trăi, să renunţ, deloc!

Refren
Fată dragă, fată dragă
Te-ai grăbit, la măritat
Acuma o viaţă,-ntreagă
Ai rămas cu un oftat.

De măritat acuma, nu mai sunt
Dar, poate merg, la vară pe Găina,
Să mă respir văzduhului curat;
De vă sunt dragă, cine poartă vina?

Refren
Fată dragă, fată dragă
Nu te mânia, degeaba
O viaţă de-ai mai fi stat
Un Moţ bun, te-ar fi luat.

14 05 2013 - Getuţa