Fată Dragă (parodie)

Sunt fata dragă, de-aici de la Brăila

Cu Dunărea în sânge m-am născut!
Dar am iubit mereu şi muntele Găina
La măritat de-am fost, nimeni nu m-a cerut.

Şi aş fi vrut acolo să-mi fac, casă
La umbra brazilor în cântec de tulnic!
Dar nimenea nu m-a cerut mireasă
De dor de munte ce mai pot să zic?

Simt muntele în mine cum respiră
Şi dorul lui în gând îşi face loc!
O singură dorinţă, am ce mă inspiră
Cât oi mai fi, n-am să renunţ, deloc!

De măritat acuma, nu mai sunt
Dar, poate merg, la vară pe Găina,
Să mă respir văzduhului curat;
Sunt fată dragă, cine poartă vina?