Luând culoarea dintr-un nor;
Care plutea cu sufletu-mi sihastru,
Purtând în el, un dor nemuritor!
Un petec de lumină, mi-a dăruit căldura
Să-mi fac din ea, veşmânt ce-n strălucire-
Să lumineze gândul, sub tâmpla ca armura,
Plin de cuvinte şi de fericire.
Cu un colţ de stea am desenat lumina
Pe bolta nopţilor fără perdea;
Unde au răsărit şi stelele şi luna
Târziu vegheate în oglinda unui lac.
Pe drumuri neumblate am presărat petale
Strânse din podoaba stelelor,
Să nu mai rătăcesc a vieţii cale
Când hoinăresc spre lumea umbrelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu