Insomnii revărsate

Mi-am vărsat grijile, în pragul plin cu dor
Trecând, pentru o clipă, dincolo de mine,
Să răscolesc trecutul, prea înfiorător;
De atâtea nopţi pierdute, uitate fără tine.

Cu tâmpla sprijinită de cerul înstelat
Şi cu pământul, de sub mine,-n palme
Am adunat frânturi, din visul dantelat;
Ca să le risipesc, în nopţile prea calme.

Să-mi fie somnul, cu-n gând, mai aerat
Atunci când se transformă în cuvinte
De-atâtea lacrimi, sub pleoape agăţat
Până se varsă noaptea în zorile ivite.

15 05 2013 - Getuţa