Te priveam cu ochi înalţi
Şi privirile albastre-
Tu, Imperiu de Bizanţ
M-ai cucerit, într-o noapte,
Fără nicio rugă sfântă,
Fără niciun Dumnezeu;
Rătăcind ca o nălucă
Ai prădat, sufletul meu.
Din zvâcnirile prelunge,
Ca un marş înaripat -
Răsticnindu-mă pe cruce,
Chiar şi zborul, mi-ai luat.
Astăzi, sunt o amintire
Scrisă pe un piedestal;
Tot cu lacrimi de iubire
În decorul infernal ...!
16 05 2013 - Getuţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu