Când tu, nici dimineaţa nu mă vezi-
Cum mă vedeai întâia oară,
Când te-oglindeai în ochii-mi verzi;
Şi mă curtai, avid, ca pe-o fecioară
Născută în oglinda unui lac,
Cântându-mi ca un greier la chitară,
Acelaşi cântec, afrodisiac,
Ce să-ţi mai cer când luna-i plină,
De gândurile mele triste şi târzii
Eu, tot aştept de dor nebună,
Când tu, îmi rătăceşti cărări pustii,
Mai bine aş deschide larg fereastra
Să las speranţele să plece-n zbor-
Şi mi-aş închide inima albastră
Să nu mai sufăr de atâta dor...
17 04 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu