Poveste

Se lasă primăvara peste sat
Şi se,-ntorc păsări călătoare;
Dau ocol, la cuiburi, ce-au lăsat;
Când au plecat în ţările cu soare.

Revin, cu drag, la cuibuşorul lor
La o casă, mândră şi frumoasă-
Unde bătrânul singur, plin de dor,
Ca pe copii, le aşteaptă acasă.

Curtea casei, străjuită de un nuc,
Bătrân şi el, îşi poartă veşnicia;
La umbra căruia, cărările îl duc
Să îşi tihnească gândul şi mânia;

Că nu-l mai ţin puterile, nici glasul
Să îşi plângă oful, cărunţit în viaţă;
Când şi când, îi mai alină pasul,
Trilul de rândunici, sub streaşină la casă.

Ele sunt averea, ce bruma-i cunoaşte
În fiecare an, la geam, când poposesc
Cu ciripitul lor, din somnu-i îl trezeşte
Cântându-i vara, aşa îl preţuiesc.

16 05 2013

foto - Camil Ressu - La umbră