Doruri gemene (dialog poetic2)

Te chem, iubite-n poezie
Ca un erou, vreau să apari
Să rupem zidul ce ne ştie
Cărarea plină de visări.

Mă voi urca pe "turlă" iar
Un alt Manole, altă poezie
Încurajează-mă iubito ca să sar,
În seara asta, direct în veşnicie.

De te-aş prinde sus pe zid
Într-o Ană m-aş preface;
Din sărutări ţi-aş face chingi
Pe umeri tăi, aripi de pace.

Sus pe zid, eu te aştept
Ca să te zidesc în gând-
Locul tău-i la mine-n piept,
Altar iubirii închinând.

Să-mi alini dorul din cântec;
Ce mă mistuie albastru-
Zborul meu e un descântec
Când îmi vii ca un sihastru.

Dorul tău şi dorul meu -,
Două doruri gemene-
Izvorăsc din Dumnezeu
Lumea să ne semene.

Dorul tău şi dorul meu
Se-ntâlnesc de-o veşnicie
În faţa lui Dumnezeu -
Templu sfânt de POEZIE !

versuri - Girel Barbu& Getuţa Zecheru