Binețe

Să-ți fie ziua bună, suflete
de ce stai singur și îngândurat?
Cu chipul, inundat în lacrime
spune-mi, cine te-a supărat?

Viața-i frumoasă și merită trăită
dar cineva în suflet te-a lovit.
Că n-a avut curajul de-a se lăsa iubită
și-acum inima ta, s-a ofilit.

De-aș putea avea măcar, puterea
sufletul, să pot, să-ți încălzesc.
Ți-aș șterge de pe chip durerea
și poate-un zâmbet să-ți stârnesc,

Însă, distanța asta dintre noi
este și așa, destul de mare.
Sub cerul nescăldat de ploi,
pot doar să te salut, de înserare.

Dar îți promit, că într-o bună zi
chiar de-o fi să spun numai în gând.
Cu inima, tâmpla-ți voi descreți,
doar ca să te văd zâmbind!