Satule vatră străbună
nu te-am mai văzut de ani
Am plecat de mult în lume
și-am trăit printre străini;
Când îmi vine dor de casă
de pământul strămoşesc
Strâng doruri ce mă apasă
și la drum, călătoresc;
Satul meu cu amintiri
la tine mă-ntorc, cu drag
Leagăn al primei iubiri
Mă aştepţi mereu în prag;
Cu dor greu ce nu mă lasă
astăzi vin cu bucurie
Ai mei m-aşteaptă la masă
ca în frageda-mi pruncie;
Şi întorcându-mă acasă
tot pe cărările de ieri
Îmi duceam viaţa frumoasă
ca floarea în primăveri;
Cum nu-i altu-n lumea mare
te regăsesc înfloritor
Gospodării scăldate-n soare
și oameni dragi la casa lor.
28 oct 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu