prin mine mai răscolesc;
Mi-aud sufletul oftând,
de tăceri când mă lovesc!
Murmurând printre bătăi,
inima mă dojenește;
Că m-ascund prin vâlvătăi,
și nu simt că mă trăiește!
Stând de vorbă cu-al meu gând
singurul care mă scrie;
M-am restrâns într-un cuvânt,
versuind melancolie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu