că tot mereu îl scot la suprafață.
Oricâte răutăți, pe lângă el se scaldă,
din toate am luat câte-o povață.
Am dăruit din suflet la toți, și fiecare
au putut culege tot ce și-au dorit.
De n-am avut răspuns la vreo-ntrebare,
e semn că niciodată, n-am știut să mint.
Oriunde am umblat, tot cu gând senin
mi-am lăsat un loc de ”Bună ziua”
Un simplu trup de lut, cu sufletul puțin,
atât cât mi-este vremea și trăirea.
Mi-e sufletul frumos, că știu a mă purta
pe orișiunde trec, ori am trecut...
Și-ai să găsești mereu în el, un adăpost,
sau poate sfatul, pe care l-ai cerut!
tablou - Antuza Maariana-Antoce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu