Duioase amintiri

Erai în gândul și visurile mele
te purtam în sufletu-mi, ascuns
Mă bântuiai în nopțile cu stele
dar, tot nu mi-ai fost îndeajuns

Te-am iubit de când eram copilă
fără să vreau, m-am îndrăgostit
Când mă priveai, eram așa timidă,
că nu-ndrăzneam, nici ochii să-i ridic.

Te urmăream în fiecare seară
de departe, să te văd trecând.
Te iubeam, cu suflet de fecioară,
în inimă, cu dorul tremurând!

Când ai venit la mine, prima oară
cu un buchet, din flori de liliac
Mi-ai declarat iubire, așa-ntr-o doară,
nu mai știam, cu tine ce să fac.

Timpul era scurt, iubirea prematură
s-a destrămat, ca fumul în eter
Armata te-a chemat, să faci stagiatură
eu am rămas, cu dorul tău stingher!

Azi când te văd, emoții mă încearcă
de la distanță simt, că viața te-a schimbat
Destinul, fără milă, ți-a ales o soartă
și drumurile noastre, de-atunci s-au separat!