Să nu uităm de noi

Dragul meu, nu prea te mai văd bine
ai cam uitat tăpșanul dintre noi,
Ai uitat să mai vii lângă mine
și de-atunci, m-au tot curtat vreo doi,

Dar ca să știi, eu nu le-am luat seama
te-aveam pe tine și mi-erai deajuns.
Ar fi stupid acum, să-nceapă melodrama
și tu să crezi că m-au iubit pe-ascuns.

Mă uitai mereu, chiar când de dimineață
plecai cu treburi, să faci cumpărături.
Însă, când te trezeai la mine-n brațe,
nu înțelegeam, de ce vrei să mă furi...,

Doar ne suntem aproape de atâția ani
și-am zămislit din dragoste un fiu.
Îți amintești de mine, doar ca să ceri bani,
unde ți-o fi gândul, nu am cum să știu.

Te mai trimit de-acasă, cu vreo treabă
din când în când, în poartă ies să te aștept,
Până se face noapte, apoi te sun în grabă
să-ți amintesc că pân-la mine-i drumul drept.

De-o vreme-n fiecare seară pleci de-acasă
unde te duci, ”nu pot ca să știu...”
Dacă te-ntorci spre miezul nopții, parcă
nici nu-ți dai seama cât e de târziu.

O alta mândră n-ai, de asta sunt convinsă
că tu nici pe la mine, nu mai faci nimic
Și atunci când mă prefac ușor sedusă,
cel care ne-mpăca, e-un mare nevolnic.

La începuturi ți-eram dragă ca o floare
nu mă scăpai din ochi niciun minut.
Acum, dacă te-ntreb ce te mai doare,
te uiți la mine, ca un necunoscut.

Dragul meu, ce s-a-ntâmplat cu tine
de ce te uiți la mine ca prin vis?
Mereu îți spun, c-o să ne meargă bine
și nu uita, va fi cum am promis.