Femeie

Femeie, tu ești templul
oricărui bărbat ce iubește, sufletul din tine
și gândul în care-l porți,
Ești oaza din lumina privirii
ce se-nneacă sub lacrima de rouă,
când soare orbitor îi strălucește chipul,
uitându-se la tine.

Femeie fără seamăn,
candidă-ntre coperți, de gânduri
și cuvinte, ori alte intuiții...
Tu,-i dai mereu o șansă,
atunci când îl asculți.
Te va picta-n icoane, pe ziduri de speranțe
și îți va duce dorul,
atunci când depărtarea,
îl va opri din drum
Să scrie sus pe ceruri, poeme
înstelate, ca să-ți deschidă poarta
spre dragostea din Rai.
Femeie, tu ești templul
la care se închină, din zori
și până-n noaptea iubirilor pierdute,
numai de dragul tău!